Refuz să fiu lucrător la salubritate, pe timpul și pe banii mei.
Este plin de gunoaie, din vârful muntelui, în inima pădurii, în albia râului și până în cea mai adâncă peșteră. Iubesc drumețiile, iubesc țara asta și nu aș putea vreodată să arunc gunoaie în natură, chiar dacă trebuie să le port în spate zeci de kilometri până la un tomberon sau loc amenajat. Fac asta din respect pentru mine, pentru oameni, pentru animale și pentru natură in general. Nu am observat nicio schimbare de la introducerea SGR-ului, cei care aruncau recipiente de băuturi și gunoaie de tot felul, o fac în continuare la fel de senin, poate chiar cu mai mult tupeu și nesimțire. Conștientizarea, informarea, 50 de bani sau o amendă de care nu se sperie nimeni și pe care nimeni nu pare interesat să o aplice, nu văd să fi avut vreun efect real și eficient. Doar niște pedepse mai aspre și corect aplicate, vor putea educa oamenii și vor putea face diferența.
Și în localități, am aruncat întotdeauna gunoiul în locurile special amenajate și am colectat selectiv deșeurile atunci când au fost disponibile pubelele specializate. Refuz însă să fac meseria de ”gunoier”, oricât de respectabilă ar fi aceasta, să lucrez la salubritate fără să fiu plătit pentru asta și să-mi transform casa într-un depozit de recipiente din plastic, sticlă sau metal. Mai apoi, să pierd timp la aparatele de colectare, sperând să găsesc unul funcțional sau fără oameni așteptând la rând cu saci întregi de PET-uri. Consider că tot acest sistem de reciclare este unul greșit, fără un impact real asupra ecologizării mediului și nu voi lua parte la așa ceva. Voi arunca recipientele de apă sau suc în primul coș de gunoi pe care îl întâlnesc sau în primul tomberon specializat.
O soluție reală pe termen lung ar fi interzicerea totală a recipientelor din plastic în industria alimentară și introducerea celor din sticlă, standardizate și reutilizabile.
Îmi amintesc cum, în urmă cu ani, cei care avertizau asupra pericolului microparticulelor din plastic erau luați în derâdere. Astăzi, studiile confirmă că aceste particule ajung în organism până la nivel celular, putând provoca diverse boli și dezechilibre. Aceste particule au fost descoperite peste tot în natură: în apă, plante, animale, alimente și chiar în creierul uman. Tot mai multe dovezi ies la iveală, confirmând impactul negativ pe care îl au asupra tuturor organismelor vii.
