Insule ecologice digitalizate, eco-insule cu A.I. sau doar niște tomberoane în cutii din tablă, ce par a fi prost proiectate sau executate?
Cât de greu este să proiectezi și să fabrici un tomberon funcțional, rezistent și util oamenilor? În era tehnologiei și inteligenței artificiale…. atât s-a putut. O boxă din tablă subțire, cu schelet din bețe de chibrituri, cu yale și balamale antice, cu fante subdimensionate pentru aruncarea sacilor de gunoi, dar cu acces pe bază de cartelă personalizată. Dacă e nevoie, îți poate măsura amprenta de carbon și te poate taxa în funcție de câți micro-saci de gunoi arunci, dar poate fi deschisă in câteva secunde de orice ”boschetar” în căutare disperată de pet-uri. Orice lăcătuș sau sudor cu experiență putea să facă o boxă de colectare a gunoiului mai eficientă, mai logică și mai rezistentă. Să poți să arunci sacii cu gunoi fără a trebui să îi îndeși cu forță prin ușițele mult prea mici și care se deschid în direcții nefirești. Se pare că maximizarea profitului și reducerea cheltuielilor au fost și de data asta prioritare în fața utilității, bunului simț și a calității. Camerele de filmat, care se vor a fi montate pentru supravegherea colectării selective a gunoiului menajer și a stopării actelor de vandalism, nu vor avea efectul scontat. Un om care se luptă pentru supraviețuire și pentru care pet-urile, mâncarea și obiectele găsite în tomberoane reprezintă o comoară, nu se va împiedica într-o cameră de supraveghere și într-o yală antică acționată magnetic de o cartelă cu microcip. Forța brută și ingeniozitatea vor învinge întotdeauna tehnologia și Ai-ul.
Chiar dacă introducerea cartelelor personalizate urmărește o taxare mai echitabilă, oamenii sunt reticenți în a adopta noile tehnologii și se tem că vor plăti mai mult. Dimineața, când te grăbești la serviciu și vrei să arunci rapid sacii cu gunoi în tomberon, te trezești că întâmpini probleme: cartela sau aplicația de pe telefon nu mai funcționează, ușițele de acces sunt blocate sau gunoiul nu a fost ridicat la timp, astfel că sacii sunt împrăștiați peste tot. Unii vor spune că trebuie să duci sacii cu gunoi înapoi în apartament sau să îi ții cu tine toată ziua. Iar seara, dacă ai noroc, vei putea deschide ușițele de acces și vei reuși, în sfârșit, să arunci gunoiul, demonstrând că ești un bun ecologist cu o amprentă de carbon cât mai mică.
Există o problemă, fie ea tehnică, de proiectare sau logistică, și trebuie găsită o soluție. În niciun caz nu ajută dacă problema devine subiect de politizare și discreditare.
Dacă nu ai somn și vrei să ieși la o plimbare nocturnă, dacă faci sport și alergi dimineața pe malul Crișului Repede, vei fi șocat să vezi oameni care caută PET-uri prin coșurile de gunoi și care își pleacă privirea atunci când treci pe lângă ei. Aceștia nu sunt ”boschetari” de meserie, sunt oameni care au ajuns la disperare și pentru care acei câțiva lei strânși din valorificarea recipientelor din plastic, pot face diferența între viață și moarte.
